sinapse

Dac`Art

2011-03-16T19:32:00.005+02:00

Un nume. O alaturare de cuvinte. Mai mult decat muzica. O stare.
DAC`ART, sau arta ancestrala de pe aceste meleaguri, strajuite la umbra mileniilor trecute de catre daci, imbracati inca intr-o aura de mister. Muzica transmisa de formatia Dac`Art trimite ascultatorul intr-o alta dimensune, atemporala, incarcata de legende, mituri, cultura si civilizatie pur romaneasca. Povesti, basme si trairi autentice puse pe portativ. Cam la asta se rezuma mesajul epic al trupei. Vremuri demult apuse, ce salasuiesc pentru eternitate in orice suflet pur. Zane, printese, iele, zmei, balauri, feti-frumosi, cavaleri neinfricati si tinuturi neatinse de “evolutia” umanitatii. Toate prind viata, odata cu recitalul plin de simboluri al Dac`Art. O muzica sincera, calda, plina de nuanta si neprevazut , invita orice ascultator sa viseze cu ochii si urechile deschise. Dincolo de aparente, gradul epic ridicat capata un caracter usor exclusivist, ce reuseste sa fidelizeze un public tinta ce indrazneste sa evadeze din cotidian, sa priveasca nevazutul si sa asculte neauzitul.
La un concert Dac`Art ajungi prima oara din curiozitate. Fara un etalon fix, fara asteptari. Odata desprinse notele de pe portativ, starea de beatitudine non-bahica te tintuieste intr-o alta lume. Mesajul complex si amplele teme abordate te vor face sa capeti convingerea ca Dac`Art e... altceva! Nu rock! Nu folk! Nu blues! Nu etno! Nu doar muzica, nu doar text. O stare launtrica de bine si de puritate.

PS. Pagina oficiala de Facebook a trupei.

In loc de un nou salut

2011-03-10T14:40:00.004+02:00

A trecut mult timp de cand am intrat ultima data pe acest blog. A trecut si mai mult timp de cand am scris ultima oara. Mult, foarte mult timp. Prea mult!
In toata aceasta perioada nu am dus lipsa de idei, nici de inspiratie, insa m-am cufundat intr-o comoditate aflata undeva la limita introvertirii cu egoismul. Am scris mult, dar nu am mai publicat nici macar o litera. M-am intrebat "de ce?". De ce scriu pe blog? De ce am un blog? De ce imi expun gandurile si convingere intr-un asemenea mod? Oare folosesc cuiva "sinapsele" mele? Vor schimba lumea? Vor schimba macar un om? Si... pana la urma, oare asta e scopul, sa schimb pe cineva?
Mi-am raspuns la toate aceste intrebari. Nu vreau sa schimb modul de a simti a nimanui. Nu vreau sa modific gandurile fundamentate ale niciunui potential interlocutor. Nu mi-am propus sa amuz pe cineva, sa intristez pe altcineva. Voi scrie pentru a putea sa imi fac cunoscut punctul de vedere. Asupra politicii, asupra sportului, asupra vietii cotidiene, asupra acestei tari. Au fost momente in care am avut nevoie de o anume informatie. Am dat search pe Google-ul bun la toate si am gasit, total intamplator, cate un blog obscur, uitat de lume. L-am citit si nu putine au fost cazurile in care mi-am spus "uite! nu sunt singurul care vede problema asa. Nu sunt singurul care crede asa ceva". M-am simtit bine. In interiorul meu, poate, nu s-a produs vreo schimbare notabila, insa am realizat ca uneori avem nevoie si de "jurnalism neconventional". Macar pentru a nu ne simti nebuni. Macar pentru a iesi din rutina.
Gata! Pana aici. Pana in acest moment acest blog s-a cufundat in tacere. De azi, se va schimba ceva. In bine, in rau, nu stiu. Te las pe tine sa decizi.

Pe el nu-l poţi muta!

2009-09-21T22:13:00.001+03:00

Becali vrea să exileze echipa în “Cotroceni” şi s-o numească Steaua 2003, după anul venirii sale în Ghencea, moment în care are impresia că a început lumea

L-a descoperit Cătălin Oprişan. Timp de un an şi jumătate, ziaristul a adunat informaţii, articole din arhivă, mărturii şi imagini despre trecutul roş-albaştrilor. Rezultatul a fost enciclopedia “Steaua – legenda unei echipe de fotbal”, monografie oficială şi cea mai minuţioasă lucrare apărută în România despre un club.
Într-una dintre nopţi, din cutiile cu nostalgii ale lui Cătălin a plutit spre covor fotografia. Jurnalistul a luat-o de pe jos. Ea reprezintă un suporter anonim al CCA. Oprişan l-a privit lung, l-a botezat “Omul cu pardesiu” şi l-a pus pe prima pagină a cărţii.

În urmă cu 50 de ani, un bărbat cu bască pe cap aştepta începutul celui de-al doilea mitan, privind fix către fotoreporter. La un pas, stă căruţul în care doarme “copilul sau nepotul, nu vom şti niciodată”.
După jumătate de secol, patronul declară că “nu sînt stelist, n-am fost niciodată” şi ameninţă, în stilul său furios şi necredibil, că va muta echipa în “Cotroceni” şi o va redenumi, ataşîndu-i anul 2003, momentul în care, după propriile mărturii, a văzut primul meci de fotbal integral ca proaspăt finanţator al clubului.

Nu e greu. Jucătorii îl vor urma. Preşedintele Argăseală îi va aşterne mocheta roşie şi va vopsi şi frunzele platanilor ca să se simtă bine şeful. Corporaţia nepoţilor se va instala într-o nouă lojă. În combinaţie cu Liga lui Dragomir, palmaresul poate fi transferat peste noapte. FRF nu se va opune, pentru că cei de acolo au eliberat, de-a lungul anilor, certificate pentru tot soiul de echipe altoite. Suporterii nu se pot organiza şi glasul lor se va auzi tot mai slab în faţa fostului stadion, pe forumuri şi bloguri.

Rămîne însă această fotografie, ironic înfiptă de destin exact în cartea oficială a clubului condus de milionarul din Pipera. Şi realizată pe vremea lui Becali.
Toţi ştim tot despre Becali. Cînd s-a născut, cum familia lui a fost exilată, aşa cum el se joacă azi cu surghiunul unui club. Ştim ce maşini are, ce cîntă sub duş, cum îl va îndepărta pe antrenorul încă nenumit, ce fotbalişti îl încîntă azi şi-l vor enerva mîine dimineaţă.

Despre bărbatul din fotografie nu ştim mai nimic. Dar un lucru e sigur. Stă pe gradenele de lemn, cu pardesiul gri, cu căruţul în dreapta şi privirea lui ne mărturiseşte că nu se va muta de acolo niciodată. Nu are şi nu vrea o altă echipă. Steaua îi ajunge.

tolo.ro

Sfarsit si inceput de lume..

2009-08-10T20:41:00.003+03:00

Mi-a fost alaturi in ultimii patru ani, la bine si la rau.. A fost placut sau nu, nu conta, eram unul. Am trecut impreuna prin multe, dar azi dimineata am avut revelatia ca nu mai poate continua. Aveam nevoie de un nou inceput, era clar. Motive, nu aveam. Doar ca.. asa a fost sa fie. Nu e prima oara cand se intampla, insa mereu lasa un gol. mereu lasa loc de ceva mai bun. E adevarat, nici prea des nu s-a intamplat, dar de fiecare data cand a avut loc un "sfarsit si inceput de lume", am cantat asta (da click aici!). De azi, parul meu e mai scurt cu 30-40cm. M-am tuns!

"Intotdeauna trebuie sa avem grija de Sfinx!"

2009-07-20T22:47:00.001+03:00

Ion Alecsandrescu a fost totul: pifan, senior, rezervă, titular, golgeter, “vice”, preşedinte, contabil, scouter, consilier tehnic, secretar general. Cînd a plecat, a luat cu el o mare parte din fotbal.

A fost începător. Cînd a intrat în vestiar, pentru prima dată, la 22 de primăveri, s-a rezemat de pereţi să nu cadâ jos, de emoţie. Lîngă el stâtea “Ţop” Voinescu, de vorbit le vorbea “Piţi” Apolzan, fraţii “Zavoda” se legau la şireturi, iar Bone se dădea cu ap pe chelie, cum făcea de fiecare dată.

CCA, anii ‘50
A devenit titular. L-au rodat la C.A. Cîmpulung Moldovenesc, un sezon, apoi, cînd a revenit, în ‘53, s-a apucat serios de treabă alâturi de starurile de atunci: “Totoşu” Onisie, Tătaru Întîiul ori Petschovschi. A marcat şase goluri. A ajuns golgeter. În ‘56, cînd Elvis intra pentru prima dată în topuri cu “Heartbreak Hotel”, rupea de 18 ori plasele în 22 de meciuri, adică 0,81 reuşite în fiecare întîlnire. Trei echipe făceau mai bine cunoştinţă cu el, primind 12 “bobiţe”, ca să-l ţină minte.

A trecut la birou. S-a retras, după ce toată viaţa de “profesionist” a petrecut-o la CCA. 93 de goluri în 197 de partide, într-o vreme în care nămolul de pe stadioane ajungea şi la 11 centimetri. Cînd a spus “La revedere!” lîngă el stătea Imi Ienei, de vorbit le vorbea “Crăcănel” Constantin, Hălmăgeanu se lega la şireturi, iar Raksi se dădea cu briantină, cum făcea de fiecare dată.

Viaţă de sfinx

A devenit secretar general FRF, a fondat primele 12 centre de copii şi juniori din ţară, apoi “Luceafârul”, a ajutat la calificarea de la JO Tokio şi la cea de la Mundialul Aztec. S-a transformat în contabil. A revenit, în ‘82, pe “Ghencea”. “Vice” şi, apoi, preşedinte plin. A început să facă rost de bani. S-a dus cu cerşitul la Ion Aurel, la ministrul Olteanu. A organizat spectacole cu “casa închisă” cu Puiu Calinescu ori Jean Constantin, Stela şi Arşinel. A luat de colo şi a pus aici. A luat de aici şi a pus colo. S-a descurcat cum a putut.

S-a înscăunat primul adevărat descoperitor de talente. Azi îi spune scouter şi se uită la DVD-uri. Atunci raza laser îi erau doar ochii “formataţi” după jucâtori în urma sutelor de meciuri văzute. “Ăla vine acolo, de ăsta avem nevoie în apărare, ăsta e plombă în atac”. A construit marea echipă, a dus-o în finala Cupei Campionilor Europeni, a luat trofeul de urechi, a făcut rost de cinci titluri consecutiv. În ultimii ani, supărat pe ceea ce se petrece, s-a retras. A trecut la LPF, a revenit la Steaua, dar doar consilier. Nu mai erau vremurile pe care el le ştia şi nu se chinuia să le înţeleagâ.

Pe 17 iulie, Ion Alecsandrescu ar fi împlinit 81 de ani. La meciul cu Gencler, fanii Stelei au afişat un banner cu “La Judecata de Apoi, Sfinxul va intra în voi!”. Semn că unii nu l-au uitat. De fapt, nu prea ai cum să faci aşa ceva. Vorba lui Zahi Hawass, Întotdeauna trebuie să avem grijă de Sfinx!.

Pentru că a fost unic!

Cătălin Oprişan
blogsport.gsp.ro

treceti Prutul, frati romani!

2009-05-15T12:43:00.002+03:00

G. Vieru : "Daca visul unora a fost sau este sa ajunga in cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul.."

La zidirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncim intocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra
Eminescu.

Refren:
Suntem in cuvnt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l furara, Doamne, adineauri
Pe inaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor, in piept cu plansul
Nu stiam ca dor mi-era de dansul ,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa tara -
Eminescu.

Refren

Acum am si eu pe lume parte:
Pot imbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si mi-esti parinte,
Acum nimeni nu ma poate minte.
Bine ai venit in casa noastra,
Neamule, tu floarea mea albastra
Eminescu.

Refren

p**a

2009-05-09T20:08:00.002+03:00

fara titlu, fara idei, dar cu gura pana la urechi.

dINAMO

2009-05-09T20:07:00.000+03:00

Pe timpuri, coalitiile anti-Dinamo se rezumau la comunicatele de partid. Acestea erau rare, definitive si lamuritoare. Dar nu se murea din atâta lucru. Regimul comunist e cel care a întretinut si desavârsit „mitul Dinamo”, una dintre cele mai mari minciuni din istoria sportului. Ne-am trezit la un momrent dat ca - pac, pac! - se inventase Victoria, un fel de resort doctrinar al clubului din Stefan cel Mare, echipa tuturor lichelelor de rang înalt, hidra Securitatii, dovada suprema ca fotbalul era confiscat iremediabil de aparatul de stat.

Pe lânga ea, Dinamo a continuat sa traiasca tumultuos, arogant, sfidând din toate punctele de vedere ideea de competitie. Cine nu-si mai aminteste de serialele de comedie din dupa-amiezile „Fotbalului minut cu minut”, când radiofonia uimea România, iar alde Mateut si Camataru aveau ordin sa violeze fragilele regulamente europene?! Reuseau. Au reusit. Am fost cu totii mândri de asta.

Decembrie 89 si, mai apoi, secolul XXI au surprins-o pe Dinamo în aceeasi postura. Meciurile au continuat, oamenii s-au mai schimbat, dar senzatiile de opresiune, de umilinta si de nedreptate n-au disparut si nu vor disparea vreodata. Dinamovismul înseamna mult cinism si prea putin umor. Nu câinele, ci javra e simbolul lui Dinamo!

Radu Banciu

momentele alea sucite

2009-02-13T16:06:00.005+02:00

Sunt foate ciudate momentele astea. Te simti oricum altfel decat tu. Sau, mai bine zis, daca stai si analizezi situatia, risti sa simti ca doar in acele momente esti tu. Bine-bine, ai putea spune, insa cine sunt in rest?! Tocmai asta e problema, cine sunt in rest...
Stiu! Nu s-a inteles nimic din ce am scris pana aici. Sa fiu mai explicit...
Ai avut vreodata o zi in care sa iti vina sa arunci tehnologia pe geam si sa iti bagi toate cele intr-o viata mult prea complicata? Te-ai gandit poate, atunci.. Ce rost are aia? Dar cealalta? De ce fac eu asta? Poate ti-a trecut ca un flash prin minte ideea de a te apropia de natura si a duce o viata mai simpla. E adevarat, momentele ca astea nu tin prea mult. Totusi, ai nevoie de niste casti in urechi cand te deplasezi cu metroul, ai nevoie de un computer acasa sa poti invata/citi sau sa te poti relaxa.. Ai nevoie de electricitate. De un cuptor. De haine. De.. de o gramada de lucruri. Adica de Tehnologie..
Si, pe principiul "avem o tara. cum o distrugem?!", nu putem trai fara aceste elemente ce, din "ajutatoare" au devenit "vitale", tocmai pentru ca ne-am nascut cu ele si nu ne concepem existenta altfel.
Atunci cand fraza de mai sus capata accente de normalitate, inseamna ca nu ne incadram in ideea postarii. Insa, daca in decursul unui an calendaristic ne gandim chiar si pentru o secunda la "cum ar fi daca n-ar fi?" inseamna ca e posibil ca, ceea ce citesti acum sa fie si despre tine..
Publicitatea este scortoasa si urata cand ne intrerupe meciul sau filmul preferat, dar cand apare RECLAMA cu pricina (unica, gandita si altfel decat celelalte reclame) e posibil sa cazi pe ganduri. Aici apare acea secunda pe an.
Exista un spot publicitar pe lumea asta ce ma duce foarte departe, in timp si spatiu. Intamplator, e un spot romanesc. Poate cel mai bun. Imediat ce il vad, imi vine sa ies din cotidianul vietii stiute..
Imi vine sa scriu o scrisoare, sa nu mai urc niciodata in masina, sa nu mai scriu mailuri si sa apreciez la adevarata-i valoare fiecare clipa petrecuta cu fiecare persoana.
Din pacate, secunda trece repede si imi amintesc de acest blog, de formatul digital.. Insa, cel putin pentru cateva zeci de minute sau ore, ma simt mai bun...

Mona.

2009-01-27T02:07:00.003+02:00

Flashback.
Au trecut anii. Vreo opt la numar. Trecerea lor isi spune cuvantul. Numele ei nu mai este complet. Chipul se estompeaza. Insa tot acolo e. In trecutul meu.
Uneori ne place sa ne gandim la puncte de rascruce ale existentei noastre. Ea este unul din acele puncte.
E o intrebare deja obositoare a copilariei fiecaruia dintre noi. "Ce vrei sa te faci cand vei creste?"
Ei bine, tuturor le spuneam ca vreau sa fiu cosmonaut. Inca de cand aveam patru ani. De ce? Nu stiu. Poate pentru ca ma uitam des la stele. Poate pentru ca nu ma regaseam inca intr-un mod de viata conventional. Nu raspundeam nici ca "medic", nici "politist". Sau, mai simplu, poate pentru ca imi doream sa fiu altfel. "Cosmonautul" m-a tinut destui ani, cam pana la inceperea ciclului gimnazial, cand nu as mai fi stiut ce sa raspund. Parintii, profesorii si, in general, oamenii mari spuneau ca "baiatul e facut pentru matematica, are logica, e sclipitor, il ajuta capul.. dar e cam delasator si nu exceleaza la capitolul vointa". Adevarul e ca intruchipam Lenea pe pamant. Am incercat s-o fac pe matematicianul, insa nu simteam "vibratia" necesara. Rezultatele nu erau rele, insa nu era pentru mine. Catre altceva, nu aveam inclinatii, asa ca m-am mai mintit frumos o perioada...
La sfarsitul clasei a opta trebuie sa iei o decizie ce e posibil sa cantareasca foarte mult in existenta ta ulterioara, in afara de numele liceului. Real sau uman?
Probabil, daca nu ar fi aparut ea, as mai fi continuat multi ani sa ma mint frumos si, ca raspuns la intrebarea de mai sus, as fi dat cu zarul.
Trecuse deja mai mult de un an de cand trecusem de la invatator la diriginte. Eram "baiat mare".
Sita incepe sa cearna prioritatile fiecaruia. Principala mea prioritate era sa dorm cat mai mult, chiar si atunci cand am ore... ca, nah! "pe cine intereseaza dirigentia, sportul, religia, traforajul, muzica, desenul si alte asemenea indeletniciri, mai ales daca sunt asezate in orar de la ora 7-8 dimineata..?"
Intr-o buna zi, am binevoit sa il onorez pe stimabilul domn profesor de Cultura Civica si i-am acordat sansa de a-mi savura prezenta la scoala. O mica schimbare de decor. In locul batranelului era o fata (era mult prea tanara ca sa figureze in mintea mea sub numele de "doamna profesoara..") de vreo 25 de ani. Asemanarea cu Meg Ryan mi s-a parut izbitoare. Parul de o palma, blond spalacit si foarte ondulat, ochii mari si albastrii si zambetul ei fermecator au fost elementele pentru care am considerat strict necesar sa ma dau in stamba la acea ora ingrozitor de matinala pentru cursul firesc al vietii mele. Nu mai stiu exact ce am facut, insa pana la finalul orei, eram convins ca fusesem remarcat. Nu in cel mai pozitiv mod, insa nu asta conta. Stiam doar ca voi veni si la ora viitoare..
Saptamanile au trecut, devenisem unul din elevii preferati. M-am apucat de invatat sarguincios la o materie la care, pana la momentul venirii ei, nici nu aveam caiet.. Intr-o zi de iarna ea imi spune ca m-a selectat sa merg la olimpiada. S-au facut destule glume la vremea respectiva.. "La olimpiada de mate sau romana nu mai erau locuri, sau ce?!". Nu conta. Era pentru prima oara cand imi placea o materie la scoala. Drept dovada, am ajuns la "faza pe tara" la olimpiada. Pojarul nu m-a lasat sa imi incerc sansele acolo, insa. Simteam ca am dezamagit-o, insa nu a fost asa. Era mandra de mine si m-a sustinut. Imi cresteau aripi. Dezvoltasem o adevarata pasiune pentru persoana ce imi era profesoara. Ea a fost cea care m-a sfatuit sa imi astern gandurile pe hartie pentru prima oara. Am inceput sa scriu eseuri, unele dintre ele fiind destul de reusite si publicate ulterior in revista scolii. Relatiile cu diriginta, cu profesorul de romana s-au imbunatatit simtitor.
De data asta, "oamenii mari" imi vedeau un rost...
Pasiunea crestea. Incepeam sa simt ca ma dezvolt multilateral. Cu "Meg Ryan" m-am intalnit de cateva ori la ping-pong prin oras, prilej cu care m-a scapat de o adevarata corvoada. Puteam sa ii vorbesc la persoana a II-a, insa doar cand eram intre patru ochi.
Era primul ei an in invatamant.
Din pacate..ultimul...
Din acel moment, nu m-am mai dus niciodata la obiectul pe care mi-l predase ea. Se rupsese ceva din universul meu. Auzisem zvonuri ca ar fi plecat din tara. Oricum nu conta. Am sperat ca ne vom mai intalni vreodata, insa nu am avut noroc..
Anii au trecut. Am continuat sa scriu eseuri si sa ma pregatesc cat mai bine, iar la acel prag de sfarsit de scoala generala raspunsul meu a fost ferm:"Uman!"
Timp de opt ani de zile, cat au trecut de atunci, nu am mai avut niciodata tangente cu matematica.
Sunt la o varsta a alegerilor. Nu stiu daca tinta pe care mi-am propus-o va fi cea mai potrivita pentru anii ce vor urma. Insa sunt mandru de alegerile facute si stiu ca fara ea nu as fi ajuns aici..
Nu am mai vazut-o niciodata, nu stiu nimic de ea. Numele de familie s-a dus. Probabil daca trec pe langa ea pe strada nu o voi mai recunoaste. Totusi, mi-ar placea sa ii pot strange mana si sa ii multumesc ca a fost la momentul potrivit la locul potrivit si ca a crezut in mine. A insemnat mult pentru un pusti ce era doar clasa a sasea..
Tot ce am scris mai sus... nu este scris neaparat pentru a fi citit de cineva. Ci... pentru a nu fi uitat de mine...
Oricum, s-a asternut ceata pe alocuri si au aparut unele inerente "blank-uri"...
O chema Mona. Poate nici nu o mai cheama asa...

fularul

2008-11-16T13:47:00.004+02:00

Cum se poate explica aşa ceva? Stau şi mă întreb, mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Cum poţi să faci pe cineva care nu are nici o treabă să înţeleagă ceva ce pentru tine este atât de important. Căci într-adevăr acest articol se adresează în principal ignoranţilor. Acelor ,,suporteri” liniştiţi de la tribune, acelor ziarişti, acelor părinţi, acelor prietene, în general majorităţii. Acelor oameni care nu ne înţeleg. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, nu vreau să patetizez, dar presimt că o să-mi fie imposibil.
O să încerc un scurt istoric şi categorisire formală a acestui articol ,,tifo”. Cum era de aşteptat, fularul a fost prima dată folosit de englezi. El era confecţionat rudimentar din lână groasă sub formă de dungi simple groase, bicolore în culorile clubului. Apoi, odată cu înfiriparea şi ulterior explozia fenomenului superterilor organizaţi în Italia, fularele şi modul lor de folosire (întinse deasupra capului) au fost preluate şi de italieni. Bineînţeles, cum se întâmplă de obicei, lucrurile au evoluat şi s-au rafinat. Fularele au început să se fluture deasupra capului, strânse în două (ştiţi voi..). Dar cea mai spectaculoasă evoluţie a înregistrat-o coloritul şi forma lor. Astăzi întâlnim fulare foarte late, altele foarte lungi, altele micuţe ca lăţime şi lungime. Se fabrică într-o infinitate de ţesături şi de materiale: lână, bumbac, poliester. Se folosesc şi o imensitate de culori. Nu mai vorbesc de varietatea de embleme şi simboluri. Astăzi se fabrică şi se folosesc fulare foarte specializate: pentru a-ţi afişa ataşamentul faţă de club, pentru un jucător anume, pentru a-ţi exprima ura faţă de un alt club sau chiar grup de suporteri adverşi. Sau pentru a comemora vreo dată specială ori vreun erou.Evident şi acest articol atât de drag lumii noastre a fost atins de comercialism. Cluburile scot bani frumoşi pe nişte fulare fără nici o legatură cu nimic. Vezi exemplele recente din Spania si Germania cu fulare ,,de firmă” adidas, kappa, etc. Mai grav e că şi grupuri organizate de suporteri îşi vând cu prea multă uşurinţă materialele. La început totul a pornit din dorinţa de a-şi câştiga autonomia financiară faţă de club. Apoi lucrurile au scăpat de sub control, totul transformându-se într-o industrie. Ca lucrurile să fie şi mai grave a apărut şi s-a dezvoltat teribil industria pirat. Aşa că, în zilele noastre, fularul a devenit ceva banal şi uneori trivial. S-a pierdut din respectul şi veneraţia cu care era privit odinioară. De aceea, ca o tendinţă normală, ultraşii au început să se retragă din acest curent mercantilist. Ei îşi produc propriile fulare, în serie limitată şi le poartă discret pe sub un guler, lăsând să se întrevadă doar câteva dungi. Ei nu doresc să fie asociaţi cu marea masă de ţărani care nu au nici o treabă cu fenomenul şi de fapt cu clubul respectiv. Desigur un alt factor pentru discreţia lor este persecutarea animalică la care s-a ajuns în prezent din partea forţelor de ordine. Chinurile şi suferinţele pe care le traieşte un ultras într-o deplasare nu pot fi nici măcar bănuite de restul oamenilor. În fine, asta e o altă poveste, nu vreau să divagăm.
Acum vreau să vă prezint ce simt eu, personal, faţă de fularul meu. Am vrut doar să fie o scurtă introducere dar…oricum nu-mi pot ajunge 1.000 de cuvinte să explic ce simt într-o secundă, când îl înnod la gât. Cum ştiţi şi voi , în Romania s-a dezvoltat chinuitor de târziu şi de încet fenomenul. La început (‘95, ‘96 ) nu existau fulare. Ţin minte că Dinamo nu scosese nici măcar un fular pe piaţă. Existau nişte cârpe ridicole, subţiri şi lungi , pe care nu se punea problema să le purtăm. Sufeream îngrozitor. Mai ales că luasem contact cu SuperTifo şi cu lumea de vis a ultraşilor italieni şi mai ales că Steaua avea nişte fulare.Mă rog, oribile, pe o singură faţă , scris simplu, dar erau! Îmi aduc aminte cum m-am simţit după ce în urma unei acţiuni la sala Floreasca, la un meci de handbal parca (Doamne ce vremuri erau atunci !), am reuşit să capturez un fular. La cât trăsesem de el, se lungise foarte foarte mult. Arăta patetic. Dar tot m-am simţit naşpa că ,,ia uite mă steliştii au fulare şi noi nu avem”.
Îmi amintesc cât îi invidiam pe cei mari din galerie care aveau fulare străine: Liverpool , Benfica, Bari,Koln etc. Mi se păreau extraordinare dar şi imens de scumpe. Apoi….miracol! Am reuşit în sfârsit să-mi achiziţionez unul. Am cumpărat de la prietenul unei colege de clasă din liceu. Tipul era un ţigan negru ca smoala care stătea prin comuna Roşu. M-am dus la el acasă, era un băiat de treabă. Când l-am văzut atât de colorat, frumos împăturit şi parfumat, am înnebunit. I-am dat banii(destul de mulţi) fără să mă mai gândesc. Ţin minte cât oi trăi, primul meu fular a fost cu Bo SparenBank. Nu era el cu vreo echipă faimoasă dar măcar era al meu şi mai era şi original. Nu mai avea nimeni, ce a mai râs de el Mihnea Ionescu când l-a văzut… Oricum eram foarte mândru. Apoi ţin minte că cineva a vrut să mi-l fure. Era la un meci acasa şi era un nesuferit beat care se cunoaştea cu cei din (viitoarea) Nuova Guardia. Spre lauda lor s-au băgat şi mi l-au salvat. Începuse epoca Il Borsallino, singurul magazin specializat din Bucureşti şi cred că din întreaga ţară la acea dată. Era un fel de Mecca, era vis-a-vis de stadionul Naţional. Mai târziu, mi-am cumparat (la fel foarte scump), spre regretul meu ulterior, un fular verde cu…Werder Bremen. Ce nebun! Iar s-a râs de mine. Apoi l-am schimbat cu unul cu Parma apoi cu unul cu Roma. Unul alb-rosu foarte frumos. Le schimbam, nu mi-a plăcut niciodată să le colecţionez. Eu am un alt hobby: ULTRA’ !
Apoi….marele moment 1999. Punctul de cotitură pentru mine. Un an plin de semnificaţii. Atunci în acea iarnă plină de speranţe (Dinamo se pregătea să cucerească un nou titlu după o dureroasă aşteptare). În acel pub, din faţa clubului, plin toată ziua şi toată noaptea, cu tineri entuziaşti. Atunci şi acolo a luat fiinţă un nou grup ce s-a numit simplu: Boys. Într-una din acele seri obişnuite, în acel pub plin de fum de ţigară şi de planuri a intrat Răzvan (membru fondator al N.G.-ului) şi dintr-un rucsac negru a început să le scoata. Nu-mi venea să cred: fulare în dungi ! INCREDIBIL !
Am visat la asta 2 ani. Nu am putut să port comercialismele scoase de club cu Nuova Guardia, Forza Dinamo, etc. Pur si simplu nu am putut! Visam de ani de zile, tânjeam după nişte fulare care să înlăture mesajele agresive şi ridicole după fularele comerciale, care să înlăture câinii de prost gust, sângele, bâtele şi mai ştiu eu ce prostii nedemne de un ultra’ veritabil. Şi s-a întâmplat, nu-mi venea să cred. Era o premieră naţională! Evident că nu mai aveam bani. Era cam scump acolo. Mi-era groază să nu se termine. Se făcuseră numai 100.Pe fond negru 60 si pe fond gri 40. M-am rugat de Răzvan să-mi oprească pentru mâine că pot face rost de bani. Nu am reuşit să strâng cei 60.000 Nu erau scumpe, cele ,,normale” erau cam vreo 100.000. Până la urmă aproape că am făcut chetă prin bar şi l-am luat.
Reuşisem, eram în posesia CELUI MAI FRUMOS FULAR DIN LUME !!!!. Fără nici o exagerare asta am simţit atunci şi asta SIMT ŞI ACUM, după 5 ani. Eu mi l-am ales pe fond negru, probabil din cauza ,,rădacinilor” mele milaniste. Băieţii au vrut iniţial să ne luăm toţi pe gri, erau mai baieţeşti. Probabil că aveau dreptate. Dar mie mi-a plăcut ăsta!
Apoi a urmat un lung şir de întâmplări. La fel ca viaţa mea fularul meu a cunoscut şi bune şi rele. Asta ne-a unit. A fost murdar în ultimul hal, transpirat, udat de lacrimi, chiar şi de sânge odată. A fost îmbibat cu gaze lacrimogene şi sărutat de multe, multe ori. Spălat de mine cu infinită grijă…îmi amintesc ce panicat am fost la început că unu’ (Grasu’) şi l-a spălat cu apă fierbinte şi se decolorase puţin, albul prefăcându-se în roz.
Ce pot sa vă mai zic oameni buni ?!? Că am făcut chiar şi sex cu el la gât, că îl iau oriunde, la munte sau oriunde e frig şi că îl prefer în locul altor fulare mai groase şi mai călduroase.Vreţi să vă spun că m-a salvat de atâtea ori acoperindu-mi faţa la bătai. DA ! e adevarat toate astea sunt adevărate! Mi-a susţinut chiar şi mâna rănită cu o ocazie într-un tren.
Înnebunesc când mă grăbesc să plec la meci, băietii sunt la uşă sau mă aşteaptă jos şi eu nu-mi găsesc fularul. Unde e ?!? Ce am făcut cu el ?!? L-am uitat pe undeva ?!? Ţip la cei din casă! Când deschid şifonierul să caut altceva şi-l văd acolo parcă îmi vine să zâmbesc, parcă mă calmez: totul va fi bine. Oricum, cred că toată lumea face la fel, eu când îmi cumpăr haine noi (nu contează, jeans, geacă, tricou etc) ajung acasă şi primul lucru pe care îl fac e să le probez din nou în faţa oglinzii de data asta cu fularul la gât.
Ce poate fi mai frumos când cobori în faţa blocului şi îi vezi pe ai tăi aşteptându-te cu ochelari de soare, zâmbete pe buze şi o bere în mână. Ei, ca şi tine , cu acelaşi fular. Şi atunci înţelegi: gândesc şi simt la fel. Eşti cu ai tăi. Uiţi de tot! Când te dai jos din acel autocar şi e o dimineaţă friguroasa dar însorită. Când eşti puţin confuz de oboseală şi băutură. Când umbli pe străzile pustii ale unui oraş necunoscut. Când cei cu fulare ca tine încep să glumescă şi să se dezmorţească la o pizza şi o (altă) bere, MAI EXISTĂ ALTCEVA ?!? Îşi mai aduce aminte cineva că e certat cu prietena, îşi mai aminteşte cineva crizele lu’ mă-sa sau că şefu’ e un jegos ?!? NU ! Eşti în lumea ta!
Cu cine iţi plângi amarul când echipa ta a fost furată iar ? Ce te face fericit după ce ţi-ai luat bătaie? ,,Măcar mai am fularul…” Poate cineva să înţeleagă asta ?!? Răspunsul îl ştim cu toţii!
Dar noi mai ştim ceva, orice s-ar întâmpla, fularul nostru iubit nu ne va trăda, NICIODATA ! Iar eu personal mai ştiu ceva şi o spun din tot sufletul: AM CEL MAI FRUMOS FULAR DIN LUME!

www.romanianultras.net

o durere de cap...

2008-07-01T16:48:00.005+03:00

Te trezesti cu o migrena cumplita si cu cearcane. Asezat pe pat, un dentist de la Asociatia Stomatologilor iti recomanda o periuta cu vibratii si o pasta care scade cu 120 la suta riscul aparitiei durerilor de dinti, a plăcii bacteriene şi a cariilor. Dar tu nu vrei un periaj racoros si cu prospetimea unei cascade, ci sa ajungi mai repede la dulapiorul din baie. Acolo, un tip cu spuma pe fata te intreaba daca nu vrei sa ai parte de cel mai neted barbierit, gratie sistemului cu 11 lamele inteligente, care se mulează perfect pe obraz. Il refuzi. Vrei doar sa te razi, nu sa sponsorizezi tinerele talente ale unei viitoare generatii de fotbalisti.
La naiba! Dulapiorul e plin de creme cu coenzima Q10 şi antiriduri-minune. Alergi spre bucatarie, unde maica-ta ii explica prietenei tale ce înseamnă albul cel mai alb cu aroma de levantica. Nu esti auzit, deoarece un individ chel, parca rupt din programele Cartoon Network, imbracat in alb, in pragul varstei a III-a, ce fluiera de zor in timp ce da cu mopul, te da afara.
Un miros de cafea te cheama spre o usa vecina, acolo unde un postas e in pragul lesinului si adulmeca mirosul ce iese de sub usa. O zana iti deschide, te invitaa inauntru si-ti intinde o ceasca. Poarta pantaloni albi, e sprintena ca o caprioara si spune ca se simte curata si uscata. Dar, pentru tine, cafeaua are un efect purgativ, asa ca ai nevoie la toaleta. Nici nu tragi bine apa, ca odorizantul umple camera cu gigantice flori de camp, iar o rata intr-un aeroplan incepe sa survoleze “templul lui Budha”.
O iei la goana pe scari spre serviciu, printre oamenii cu capete de leopard, masinile care zboara legate de baloane şi cele care se transforma in robotii dansatori. In centru, oamenii din Villabajo se chinuiesc să termine de spalat o farfurie gigantica. Se aud zeci de voci care sustin ca produsele lor iau durerea de cap pe loc. Pentru ca nu stii pe care s-o alegi, nu alegi…
La serviciu nu te poti concentra deloc, din cauza unei colege, care, de cate ori ia o lingurita de iaurt, toata lumea incepe să cante si sa danseze. Asa ca iesi la un fotbal cu grupul tau de prieteni. Nu apuci sa dai un sut in minge ca apare Razvan Lucescu plimbandu-si cainele si incepe sa dea sfaturi. Mergeti cu totii la o bere, plini de-o veselie tampa si fara rost. In carciuma, un tip bea bere alaturi de un cerb-sofer ce savureaza o cafea. Se aud zeci de voci care sustin ca bautura lor e cea mai buna. Pentru ca nu stii pe care s-o alegi, le alegi pe toate.
Pana la urma, inchide televizorul, s-ar putea ca de la el sa te doara capul… Sau nu?
Pe strada, la tot pasul primesti oferte tiparite. Cursuri de aerobic, scoli de soferi, cea mai gustoasa pizza. In scara blocului, cutia postala e burdusita de pliante: toate hipermarketurile te doresc. Ajungi in casa, dar cineva suna la usa. „Nu sunteti interesat de un set de tacamuri pentru 68 de persoane, semiinoxidabil, la care primiti bonus un servet de bucatarie?”.
Deschizi televizorul si esti invitat să cumperi aparate de gimnastica pentru toate exercitiile posibile, cutite universale, roboti de bucatarie polivalenti, truse de scule multifunctionale. Poate ca, daca ai cumpara intreg arsenalul de la teleshopping, nici n-ar mai trebui să muncesti: astazi toate aparatele fac de toate. Numai cat tine garantia, apoi se strica imediat.
Suna telefonul. O domnisoara întreaba: „Ati aflat despre oferta noastra de pensii private (carduri de economii, credite bancare cu dobandă de numai 83 la suta, fonduri mutuale)?”. E ultima metoda de chinuire a populatiei si se numeşte telemarketing. Seinfeld avea o metoda buna de raspuns: „Dati-mi numarul dumneavoastra de acasa si va sun eu mai tarziu”.
A doua zi, te trezeşti cu o durere de cap cumplită... si televizorul, parca era inchis. Consumul excesiv de publicitate, sub toate formele existente, dauneaza grav sanatatii.. Insa eu am nevoie de vicii. Tu?

oare porumbeii au sentimente?

2008-06-25T15:22:00.002+03:00

locuiesti singur?
nu? si.. nu crezi ca ar trebui?!
ipotetic.. tu ai fi cel din patul de jos.
cum ai reactiona?

Basarabia, pamant ROMANESC!

2008-06-10T22:18:00.005+03:00

azi, fara text...

http://www.noiigolani.ro/
http://www.romanism.net/

Norris. Chuck Norris

2008-06-04T23:17:00.002+03:00

Chuck Norris nu are butonul "ctrl" pe tastatura.. el detine controlul.

Nu exista cu aevarat o teorie evolutionista, ci doar o lista cu vietati carora Chuck Norris le-a permis sa traiasca.

Marele zid chinezesc a fost creeat sa il tina la distanta pe Chuck Norris.. chinezii au esuat lamantabil

De ce in calendarul lui Chuck Norris se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie?
Nimeni nu il pacaleste de Chuck Norris!

Chuck Norris nu va face niciodata infarct. Inima nu e atat de tampita sa-l atace.

Chuck Norris joaca ruleta ruseasca cu pistolul plin. Si castiga mereu.

In loc de picaturi de ochi, Chuck Norris foloseste sos picant.

Cand Chuck Norris taie ceapa, nu plange el, ci ceapa.

Chuck Norris nu are frunte. Ala e doar al treilea sau pumn.

Nu exista lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut inca pe Chuck Norris.

Chuck Norris doarme cu perna sub pistol.

Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu exista viata.

Chuck Norris nu poate sa iubeasca, el poate doar sa nu ucida.

Chuck Norris nu poarta ceas. El decide cat e ceasul.

Fantomele sunt de fapt rezultatul faptului ca Chuck Norris omoara oameni mai repede decat poate Moartea sa ii proceseze.

Chuck Norris s-a nascut intr-o cabana construita de el

Chuck Norris poate sa aplaude cu o singura mana

Chuck Norris poate sa dea foc la furnici cu lupa. NOAPTEA!!

Chuck Norris a lovit odata un cal in barba..descendentzii acelui cal se numesc acum girafe

Chuck Norris a inchitzit odata un borcan de somnifere. l-au facut sa clipeasca

Chuck Norris se poate sinucide si dupa aia traieste

Chuck Norris doneaza regulat sange la crucea rosie, dar niciodata al lui

Cand vrea Chuck Norris sa doneze sange el nu cere seringa, el cere un shotgun si cateva zeci de buchete de flori

Chuck Norris doarme cu lumina aprinsa..nu pt ca ii e frica de intuneric ci pentru ca intunericului ii e frica de el

cea mai scurta cale catre inima unui om este pumnul lui Chuck Norris

Zambetul lui Chuck Norris a readus odata un catelus la viata

Lacrimile lui Chuck Norris pot vindeca orice boala inclusiv cancerul. pacat ca nu a plans niciodata.

Chuck Norris are o casutza de vacantza pe luna.

Intr-o camera obisnuita sunt 1 242 de obiecte pe care Chuck Norris le foloseste ca sa te poata ucide, inclusiv camera.

Chuck Norris nu are ceas, el hotaraste cat e timpu.

Daca se intampla ca Chuck Norris sa intarzie vreodata, timpul ar face bine sa mearga mai incet si el.

Chuck Norris a ars odata o padure cand facea experimente cu apa.

Superman are o pereche de pijamale cu Chuck Norris.

Chuck Norris a mers pe strada odata avand o erectzie masiva. nu au fost supravietzuitori

Cand Chuck Norris face flotari, nu se ridica pe el, el impinge pamantul in jos.

ChuckNorris e cunoscut pentru modestia lui dar recunoaste ca este a 8-a minune a lumii.

Casa lui Chuck Norris nu are usi sau ferestre, are numai ziduri prin care acesta trece.

Chuck Norris este IN SPATELE TAU

Tu traiesti pentru ca te-a lasat Chuck Norris in viata

Chuck Norris e atat de rapid incat incat poate alerga inconjurul pamantului si isi poate da un pumn in ceafa

Cand apare un uragan, inseamna ca a stranutat Chuck Norris

Chuck e singurul om care vorbeste Braille. Fara accent american.

Cei mai mari producatori de dezinfectanti sustin ca produsele lor omoara 99.9% din toti microbii si bacteriile. Chuck omoara 100% din ce vor corpii lui cavernosi.

Chuck Norris TRANTESTE usile rotative

Chuck Norris nu vaneaza, pentru ca asta ar presupune probabilitatea lipsei unui rezultat satisfacator, el UCIDE.

Chuck Norris reguleaza toate femeile de pe pamant in secret odata pe luna pe fiecare. Asa se explica de ce ele sangereaza in fiecare luna.

Doar Chuck Norris poate sa omoare doua pietre cu o singura pasare.

Lui ChuckNorris nu i-a crescut niciodata par pe cojones pentru ca parul nu creste pe otel.

Chuck Norris este singurul om de pe planeta care te poate lovi in spatele fetzei.

Moartea a avut odata o experienta aproape Chuck Norris.

Chuck Norris nu este “dotat” ca un cal, caii sunt dotati ca Chuck Norris.

Chuck Norris a inecat odata un peste.

Copii plang la nastere pentru ca simt ca intra intr-o lume cu Chuck Norris.

ochi

2008-06-02T17:35:00.013+03:00

Binecuvantati fie ochii, pentru ca pot vedea! (Matei 13:16)
Binecuvantati fie ochii care au vazut ce ai vazut! (Luca 10:23)
Subit, acei ochi s-au deschis si L-au recunoscut! (Luca 24:01)
Le-a atins ochii, si le-a spus : "Datorita credintei voastre, va fi posibil!" (Matei 9:29)
Ai ochi, nu poti vedea? Ai urechi, nu poti auzi? (Marcu 8:18)
Iisus isi aseza mainile pe ochii omului si acestia se deschisera. (Marcu 8:25)

Dinamo, Steaua, comunism. traditii inventate sau perpetuate?

2008-05-19T15:16:00.006+03:00

Dinamo a aniversat 60 de ani. E o eroare istorica grava. Pe 14 mai, s-au împlinit 60 de ani de la desfiintarea cluburilor Unirea Tricolor si Ciocanul, nu jubileul lui Dinamo. Pe 14 mai 1948 a fost înfiintat prin decret, nu prin initiativa personala sau populara, clubul Ministerului Afacerilor Interne. Militia si Securitatea nu mureau de dorul educatiei fizice si, de fapt, nimeni nu le-a interzis sa alerge pe cîmp sau sa se duca la strand. Tara era a lor. De la un cap la altul. Nici de pugilat nu era lipsa în beciuri si temnite. A.S. Aiud si Box Club Gherla ar fi reprezentat cu cinste Ministerul. Nu. Dinamo a fost înfiintat asa cum au fost înfiintate toate institutiile statului comunist: pentru a demola si înlocui tot ce construise România în libertate. Numele clubului traduce exact împrejurarile fondatoare: un cuvînt rusesc, o iscalitura agitprop. Si Steaua, înfiintata în iunie 1947, a iesit din acelasi atelier.

Fundamentalism? Nu. Am tinut cu Dinamo pe cînd eram copil, adica apolitic. Am crescut. Detest doua cluburi napasta si nu cred ca trebuie sa ne omorîm istoria a doua oara. Nici o diferenta între nasterea dinamovista dintr-o fuziune care a îngropat cluburi vechi si faimoasele congrese de unificare prin care comunistii i-au îngropat pe social-democrati. De altfel, Dinamo, Steaua si Iliescu sînt cele mai vechi fraude în vigoare ale vietii publice românesti. În 1990, Dinamo s-a repezit sa-si schimbe numele. Voia sa devina . Oare de ce? Se simtea marele club în culpa? Si care era culpa? Însa frisonul a trecut repede. Asa cum Iliescu si-a asumat un presupus trecut de munca în slujba României, bla, bla, bla, Dinamo pozeaza istoric în continuatoarea unei mari traditii.

Marcel Popescu, presedintele clubului sportiv, are nesimtirea sa revendice zeci si sute de medalii cîstigate de sportivii dinamovisti la 14 Olimpiade. Serios? Dar unde anume, la ce alte cluburi, în afara de Dinamo, Steaua & co puteau face sportivii români performanta? La cluburile desfiintate? Calculul lui Popescu e la fel de abject ca o luare de ostatici. Sportivii trebuiau sa concureze undeva si nu aveau de ales. Dinamo transforma o constrîngere în triumf. Palmaresul real al clubului trebuie masurat în prelungirea raului. În formula de dominatie si coruptie prin care Borcea, Becali si celelalte aratari fara de partid continua o traditie nenorocita. La Multi Ani uitare, Dinamo!

T.R.U.

pentru cei care gusta unul sec...

2008-04-18T16:37:00.003+03:00

Nu am pus niciodata bancuri pe blog, poate si doar pentru ca as fi apelat la principiul copy/paste.
Pana azi.
Nu se vor mai repeta acest gen de postari, insa.. deh! Azi trec printr-un moment sublim al bancurilor seci. Foarte Seci. Extrem de seci...
Iata rezultatul!

Cica intra unul intr-un bar, scoate mitraliera si ii impusca pe toti. Dupa care zice: "Pai ce pula mea!!"...

Un tren opreste in gara Caracal.. Un calator da geamul in jos si intreaba un trecator:
-Nu va suparati, gara Caracal?!
-Bine ca esti tu destept...

Un copil intreaba pe tata-sau:
-De ce sunt rosiile astea asa de galbene?
-Pentru ca sunt verzi...

Intr-un oras cu luminile stinse merge o masina cu farurile stinse. La un moment dat masina loveste un negru. Cum isi da seama soferul ca era nergu?
????????
Era ziua afara

De ce cade primul elefant din copac?
Pt. ca era mort.
De ce cade al doilea elefant din copac?
Era legat de primul.
De ce cade al treilea elefant din copac?
Credea ca e un fel de joc si era randul lui.

- Cum face un cal cand merge in linie dreapta?
- Tropa, tropa.
- Dar cum face cand merge in panta?
- Tropa, tropa cos de alfa.

Un tip merge la psiholog: -Doctore, sunt confuz ...... sau poate nu .....

Ce este mare, are 4 picioare, coama, copite si incepe cu litera "V" ?
- un cal pe nume Vasile.........

-Ce trebuie sa ii faci unui hipopotam care are diaree?
-Loc!!!

- De ce are rinocerul corn?
- Pentru ca nu a gasit chifla

- V-am povestit vreodata despre mine?
- Minele sunt niste gauri din care ies minerii !!!

Un om foarte gras statea in fata unei gradinitze de copii. La un moment dat vine la el o educatoare si-l intreaba:
-Nu va suparati, asteptati un copil?
Ca replica, barbatul gras spune:
-NU...asa sunt eu mai gras!

Un tip cade de la etajul 7. Dupa vreo 5 minute îi cade si parul..
Folosise o lotiune care întîrzia caderea parului !

-Domnisoara, sînteti pesimista ?
-Nu, croitoreasa.

-ALO, GRESEALA?
-NU.

Ion si Maria in noptea nuntii...
Maria: Ioane, a intrat?
Ion: Da.
Maria: Atunci Aahh!

Sta Ion in fata oglinzii, imbracat in straie de sarbatoare, se priveste in oglinda si ce zice : No, nii ma la el !

care e lagatura dintre un negru, o incaltaminte si blogul meu?

2008-03-13T17:10:00.003+02:00

ok.. de ce am facut asta?
pai am primit linkul, fiind descris ca o noua moda in prezentarea blogosferei..
am accesat site-ul... am urmat pasii de acolo.. si ce imi vad ochii? niste negrii mititei ce se agita pe seama numelui meu (la propriu!)...
ce vor ei de la viata mea?
gata, am aflat. voi primi o pereche de tenisi moca.. daca voi.. oricum nu ii vreau!
nu pricep. ce legatura au parkour-isti astia cu blogul meu, iar eu cu incaltamintea lor..?
ma ajuta cineva sa inteleg?

arunca vaca din tren!

2008-03-13T14:01:00.002+02:00

Am primit ieri un mass pe care am simtit nevoia sa il dau mai departe. Suna asa: "Statul Roman te umileste, te fura, te batjocoreste si te tortureaza zilnic, oameni mor langa tine pe strada si nu intorci capul, esti grabit catre manifestatia pt drepturile animalelor! Te uiti la televizor cum un pusti de 20 de ani este schingiuit 3 ore pt niste bani, iar pe burtiera scrie "Stop cruzimii fata de animale!" O gramada de smecheri fac campanii virale prin intermediul sensibilitatii tale fata de animale si propagi mesaje publicitare inconstient, fara sa simti cum iti este spalat creierul! Din pozitia asta nu poti sa ajuti nici un animal, pt ca esti mai prost ca el! Mai bine sinucide-te, daca vrei sa faci o favoare lumii, poluezi mai mult decat ajuti, you Animal Lover!>>

Pentru cei care se simt jigniti la modul personal, fac urmatoarele precizari: de ce se fac campanii doar cand mor cai, caini si pisici? Cand se fac deratizari si mor sobolani cu miile, unde e PETA sau Greenpeace? Sobolanii nu au si ei patru labute?

Ganditi-va ce ati face daca ati vedea unul in apartament. Brusc sare farfuria cu cascaval din frigider? Sau telefonul cu scandal la OPC? Cati dintre cetatenii ingrijorati de soarta florei si faunei s-au dus sa se ia de gat cu aia care stropesc orasul contra tantarilor? Cine i-a sarit de gat soacrei ca omoara paianjenii de pe peretele cu icoane? Cati dintre cei de la manifestatii impotriva poluarii s-au dus cu masina pana acolo? Si cati dintre astia plang in fiecare dimineata in care folosesc un spray? Sau cand pun detergent in masina de spalat? Ar fi dispus cineva sa renunte la frigider, tv, mp3, net, etc daca ar putea inchide centrala de la Cernavoda?

Hai sa fim seriosi! Sunt de acord ca trebuie pedepsiti cei care trateaza animalele cu cruzime, dar asta trebuia sa se intample ca o consecinta a unei societati civilizate, nu a unei isterii nationale. Faptula ca unii isi bat animalele de casa nu e ceva nou. Se intampla de cand lumea. Totusi, butonul milei personale nu e activat de constiinta si educatie, ci de PROtv... E drept, e mai usor sa ti se rupa sufletul de o pisica ce primeste un picior in bot decat de oamenii care sufera si mor in jur.

Si daca, prin absurd, vrea cineva sa ma injure, eu zic sa se intrebe cand a fost ultima oara la un orfelinat sau la un azil de batrani sa vada daca poate ajuta cu ceva. Sau sa intre direct aici www.meritaoviata.ro

Dup-aia e liber sa zica orice...

viteazul bodyguard

2008-03-08T19:57:00.011+02:00

Oripileaza oamenii prevazuti cu ganduri, sperie copiii si exercita fascinatie asupra adolescentilor acneici. E un fel de Rambo romanesc, care n-are parte de gherile si dusmani. Viteazul bodyguard reprezinta un apendice social, o inventie a societatii concurentiale. Oamenii puternici si bogati se simt in siguranta daca au in preajma gorile. Problema e ca aceste butaforii musculoase si ambulante, create din flotari , steroizi si pauze de idei, chiar sunt convinse de necesitatea lor.
Exista doua scene vazute des care ilustreaza ridicolul acestei meserii. Sa zicem ca un om de stat sau de afaceri coboara treptele unei institutii. Importantul personaj e incadrat vanjoase garzi de corp. In momentul in care camerele de luat vederi se indreapta spre el, omul public se micsoreaza. E apasat de ganduri si neliniste, nu stie ce intrebari i se vor pune, nu mai acorda atentie tinutei. In acelasi timp, gorila, care nua re nici o problema, capata proeminenta, isi umfla muschii, se incrunta, de parca ar fi primit vizita unei idei...
O scena la fel de caraghioasa se petrece pe sosele. Uneori, demnitarii nu se grabesc, iar girofarul nu ne sacaie nici cu lumina, nici cu galagie. Jeep-ul opreste la stop. In clipa aia, portiera din spate se intredeschide si vezi un tp concentrat, cu o mana pe pistolul tinut la brau. Cu ochii sai mici in raport cu fata ciolanoasa, vegheaza strada, cauta potentialul asasin. In vremea asta, oamenii cumsecade merg linistiti, in nevoia lor... si n-au nicio treaba cu stapanul tau, bai, bruto!

bromfi din toate tarile, uniti-va!

2008-03-05T19:40:00.002+02:00

multi dintre noi bem... unii dintre noi au fost acuzati ca ar fi betivi... altora li s-a pus intrebarea "de ce bei?", si raspunsul a survenit in urma unei balbaieli aproximative...

iata ce am descoperit!

VINUL ROSU...protejeaza inima, insa nu trebuie baut in exces. In esenta, orice alcool creste nivelul colesterolului bun in sange, dar vinul rosu, prin antioxidantii flavonoizi pe care ii contine, are proprietatea de a preveni formarea cheagurilor sanguine si de a proteja arterele...
deci... e bine sa bem...

VINUL DE XERES...are efecte asupra colesterolului. Cercetatorii spanioli au ajuns la concluzia ca un pahar de vin de Xeres pe zi reduce nivelul colesterolului ýrauý din organism, pentru ca este imbibat cu o multime de antioxidanti...
deci... e bine sa bem...

BUCKS FIZZ...este o bautura pe care o putem prepara si singuri, pe loc, din 125 de mililitri de suc de portocale si sampanie. Portocalele contin vitamina C, care creste imunitatea organismului. Si alcoolul continut in diferite bauturi este recunoscut ca avand aceasta proprietate...
deci... e bine sa bem...

BEREA...are grija de oasele noastre, deoarece contine silicon, care intareste oasele. O cutie pe zi ne face oasele mai puternice si le fereste de osteoporoza. Nu conteaza cat alcool contine, putand sa aiba si cea mai slaba concentratie...
deci... e bine sa bem...

GINUL...face bine la ficat si rinichi si este un diuretic puternic...
deci... e bine sa bem...

CIDRUL...lupta cu anemia. Previne aparitia unei carente de fier, simptom ce include oboseala, slabiciune si lipsa de concentrare. O cana de cidru dulce sau sec acopera o cincime din necesarul zilnic de fier al organismului...
deci... e bine sa bem...

WHISKY...este bautura pe care medicii le-o recomanda adesea insomniacilor. Dar trebuie putin incalzita. Asa provoaca mai repede somnul si desfunda si sinusurile. Daca i se adauga si o lingurita de miere si cateva picaturi de lamaie, vindeca si durerile de gat...
deci... e bine sa bem...

SCOTCHUL...adevarat este prietenul celor care tin la silueta. O dusca are doar 55 de calorii...
deci... e bine sa bem...

VOTCA...e buna impotriva alergiilor si intoxicatiilor. Este atat de distilata si purificata, incat o tolereaza si cele mai sensibile persoane. In plus, provoaca si mai putina mahmureala decat celelalte bauturi...
deci... e bine sa bem...

BLOODY MARY...este bautura care ne protejeaza de cancer. Doua portii de Bloody Mary, care contin fiecare cate 125 de mililitri de suc de rosii, asigura necesarul zilnic de lycopen - antioxidantul care ii protejeaza in special pe barbati de cancerul de prostata...
deci... e bine sa bem...

asa cum un detergent folosea in auto promovarea sa audiovizuala sintagma "si murdaria este buna...", parafrazand-o as putea scrie ca... si bautura este buna...

respect pentru cei care au priceput caracterul moralizator si real totodata "condimentat" cu ideea de pamflet!
pentru toti ceilalti...exista Mastercard si apa plata cu lamaie!

einstein...

2008-03-05T19:37:00.002+02:00

Turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma...
Cand turma este vinata, de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol...
Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel prin eliminarea celor mai slabi membri se imbunatateste viteza si sanatatea turmei...

Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula...
Consumul de alcool, dupa cum se stie omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe...
In acest mod, consumul regulat de bere distruge cele mai slabe celule cerebrale, facind creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta...
Acesta este si motivul pentru care intotdeauna te simti mai destept dupa cateva beri...

ultima cetate

2008-03-05T18:45:00.005+02:00

Orice lucru descompus in elemente simple pare penibil. Da, fotbalul este “o activitate in care 11 oameni fugaresc un obiect si incearca sa-l introduca intre doi stalpi". Dar asa, si cititul e “activitatea prin care un om urmareste de la stanga la dreapta si de sus in jos un sir de semne".
Fotbalul e un spectacol imprevizibil. Filmele de dragoste, in schimb, sunt toate la fel. “El si ea se intalnesc, apoi intervine ceva care-i desparte, dar ei rezolva criza si raman impreuna. Nu tu un-doi-uri, nu tu gol din foarfeca, nu tu penalty in minutul 90.
Iar in planul emotiilor afisate, se compara disperarea unui fotbalist care a pierdut o finala cu mutra de tampitel romantic a lui Hugh Grant? Ori un contraatac din trei-patru pase cu insuportabila taraganare a actiunii dintr-un film de dragoste?
Fotbalul reprezinta ultima cetate necucerita de imperiul feminin in vesnica expansiune. De fapt, de asta ne place asa de mult, pentru ca ele nu-l inteleg. Din acest motiv fotbalul feminin este o forma de agresiune, in primul rand vizuala. Femei facand gesturi de barbat. Mai ramane ca atunci cand stau la zid sa-si tina palmele in dreptul zonei pubiene, asta nu e doar inestetic, ci si o cedare de teritoriu.
De aceea, va rog, nu le mai explicati legea ofsaidului! Desi sunt sanse mici sa o inteleaga, ele exista. Iar daca fotbalul va incepe sa le placa, vom ajunge cu spatele la acel zid care nu respecta niciodata distanta regulamentara, in intervalul stramt dintre palme si posesoarele lor...

o durere de cap....

2008-03-05T18:41:00.002+02:00

La naiba! Dulapiorul e plin de creme cu coenzima Q10 şi antiriduri-minune. Alergi spre bucatarie, unde maica-ta ii explica prietenei tale ce înseamnă albul cel mai alb cu aroma de levantica. Nu esti auzit, deoarece un individ chel, parca rupt din programele Cartoon Network, imbracat in alb, in pragul varstei a III-a, ce fluiera de zor in timp ce da cu mopul, te da afara.

Un miros de cafea te cheama spre o usa vecina, acolo unde un postas e in pragul lesinului si adulmeca mirosul ce iese de sub usa. O zana iti deschide, te invitaa inauntru si-ti intinde o ceasca. Poarta pantaloni albi, e sprintena ca o caprioara si spune ca se simte curata si uscata. Dar, pentru tine, cafeaua are un efect purgativ, asa ca ai nevoie la toaleta. Nici nu tragi bine apa, ca odorizantul umple camera cu gigantice flori de camp, iar o rata intr-un aeroplan incepe sa survoleze “templul lui Budha”.

O iei la goana pe scari spre serviciu, printre oamenii cu capete de leopard, masinile care zboara legate de baloane şi cele care se transforma in robotii dansatori. In centru, oamenii din Villabajo se chinuiesc să termine de spalat o farfurie gigantica. Se aud zeci de voci care sustin ca produsele lor iau durerea de cap pe loc. Pentru ca nu stii pe care s-o alegi, nu alegi…

La serviciu nu te poti concentra deloc, din cauza unei colege, care, de cate ori ia o lingurita de iaurt, toata lumea incepe să cante si sa danseze. Asa ca iesi la un fotbal cu grupul tau de prieteni. Nu apuci sa dai un sut in minge ca apare Razvan Lucescu plimbandu-si cainele si incepe sa dea sfaturi. Mergeti cu totii la o bere, plini de-o veselie tampa si fara rost. In carciuma, un tip bea bere alaturi de un cerb-sofer ce savureaza o cafea. Se aud zeci de voci care sustin ca bautura lor e cea mai buna. Pentru ca nu stii pe care s-o alegi, le alegi pe toate.

Pana la urma, inchide televizorul, s-ar putea ca de la el sa te doara capul… Sau nu?

Pe strada, la tot pasul primesti oferte tiparite. Cursuri de aerobic, scoli de soferi, cea mai gustoasa pizza. In scara blocului, cutia postala e burdusita de pliante: toate hipermarketurile te doresc. Ajungi in casa, dar cineva suna la usa. „Nu sunteti interesat de un set de tacamuri pentru 68 de persoane, semiinoxidabil, la care primiti bonus un servet de bucatarie?”.

Deschizi televizorul si esti invitat să cumperi aparate de gimnastica pentru toate exercitiile posibile, cutite universale, roboti de bucatarie polivalenti, truse de scule multifunctionale. Poate ca, daca ai cumpara intreg arsenalul de la teleshopping, nici n-ar mai trebui să muncesti: astazi toate aparatele fac de toate. Numai cat tine garantia, apoi se strica imediat.

Suna telefonul. O domnisoara întreaba: „Ati aflat despre oferta noastra de pensii private (carduri de economii, credite bancare cu dobandă de numai 83 la suta, fonduri mutuale)?”. E ultima metoda de chinuire a populatiei si se numeşte telemarketing. Seinfeld avea o metoda buna de raspuns: „Dati-mi numarul dumneavoastra de acasa si va sun eu mai tarziu”.

A doua zi, te trezeşti cu o durere de cap cumplită... si televizorul, parca era inchis. Consumul excesiv de publicitate, sub toate formele existente, dauneaza grav sanatatii.. Insa eu am nevoie de vicii. Tu?

cu ochii larg inchisi...

2008-03-05T18:13:00.009+02:00

Vânătoarea, un obicei străvechi, de mii de ani, un sport nobil practicat în mod exclusivist, de elite. O imensă porcărie frecventată de brute, în opinia mea. Cum Dumnezeu să te trezeşti dimineaţa cu gândul că în ziua aceea vei curma o viaţă şi să fii şi fericit? Cu ce e mai prejos viaţa cerbului aceluia superb din pădure decât viaţa ta de doi bani? Cu ce e mai prejos viaţa puiului de găină ce îşi aşteaptă implacabilul sfârşit, fără a vedea niciodată altceva decât un tub de neon?

Găinile crescute în ferme sunt ţinute în permanenţă la lumina unui bec, pentru a li se deregla ovulaţia, în scopul creşterii producţiei de ouă. În multe locaţii, ele sunt atât de îmbuibate de hormoni de creştere, încât ajung să îşi fractureze picioarele din cauza propriei greutăţi. La final sunt agăţate într-un cârlig şi trimise pe o bandă care le retează capetele. Pentru ca viţeii să producă o carne cât mai fragedă, sunt ţinuţi în întuneric şi într-un spaţiu cât mai îngust. Carnea lor va fi astfel anemică, dar foarte gustoasă şi moale. Iar ca să nu se îmbolnăvească în aceste condiţii şi ca să crească mari, sunt trataţi cu hormoni de creştere şi vaccinuri dovedite ştiinţific ca fiind cauza multor afecţiuni descoperite la cei care le consumă carnea. Milioane de animale sunt ucise şi tăiate zilnic pentru consum. Vaca aceea cu ochi blânzi, mieii aceia care zburdau câteva clipe în urmă pe câmpie bucuroşi de soare şi de iarbă, caii pe care românii îi sacrifică fericiţi în abatoare, pe câţiva euro, pentru consumul italienilor, mari amatori de astfel de carne.

Dacă toate aceste mizerii sunt executate de măcelari, biete fiinţe abrutizate, care trebuie să câştige un ban pentru copiii de acasă, cu vânătoarea e vorba de cu totul altceva. Acolo nu o să întâlnim amărâţi. Un amărât nu îşi permite o puşcă de câteva mii de euro sau un trofeu. Nu, vânătoarea e pentru elite. Pentru individul plictisit de propria-i viaţă şi care nu mai simte nimic decât dacă ia o altă viaţă. Inima lui împietrită nu mai bate la nimic, nici la o maşină „tare”, nici la soţie, nici la o tranzacţie reuşită. Aşa că îşi face permis de vânătoare şi iese la împuşcat minunatele animale din pădure.

Nu-i trebuie carnea lor, nu-i e foame, are nevoie doar de emoţii, de adrenalină şi de un trofeu de agăţat pe perete, cu care să se laude în faţa burtoşilor lui prieteni. Cred că noile generaţii pot schimba toate aceste lucruri: pentru a face animalelor un bine, dar - mai important - pentru a-şi face lor un bine.

salut, generatia PRO...! alo!

2008-02-19T19:50:00.004+02:00

Nascuti in anii `80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala...
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, "muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, am plans pe borduri in timp ce aveam "tricolorul" vopsit pe fata si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de "dulce".
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut (sau li s`a cerut) prietenia", care inca roseam la cuvantul "SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti`va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Esti de-al nostru?